spania – Cu lampa arsă

Camino de Santiago pe bicicletă (5): Galicia și finalul

Galicia este ultima regiune străbătută de El Camino del Norte. Este, totodată, depopulată și tristă. Este, așa cum foarte bine a descris-o Adrian Georgescu, „ca o povestire a lui Borges sau ca un fado”. Am întâlnit multe clădiri în paragină, iar tinerii pare că și-au luat de mult tălpășița de acolo. Ceea ce e însă cel mai trist, dacă mă întrebi pe mine, e că pe podul de la Ribadeo, unde treci din Asturia în Galicia, e ultima dată când vezi oceanul. Iar eu și marea, știți, avem o relație specială. Din cauza asta, pentru că drumul merge spre Spania continentală, vremea devine simțitor mai caldă. Fiind august, chiar deranjant de caldă. Spre final, mă simțeam ca un beduin orbecăind prin deșert.

Ziua 10: Vilela – Baamonde

Privind acum înapoi, nu prea pot să pricep ce a fost în capul meu înainte de „accidentul” care mi-a dat peste cap planurile, de credeam că o să termin Galicia într-o zi și un pic. Mai ales pe căldurile alea, mai ales că aveam în spate nouă zile de pedalat, mai ales că… era mult prea mult! Odată revizuită situația, mi-am propus ajung la Baamonde, locul de unde ar mai fi fix 100 km până la Santiago de Compostela.

Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (5): Galicia și finalul”

Camino de Santiago pe bicicletă (4): în Asturia am șezut și-am plâns

“Everything will be okay in the end. If it’s not, it’s not the end.” John Lennon

Asturia este a treia regiune autonomă străbătută de Camino de Santiago. Drumul către Santiago de Compostela este străjuit de Parcul Național Los Picos de Europa (adică vârfurile Europei) în partea stângă și același golf Biscaya, de o frumusețe răpitoare, pe partea dreaptă.

Depășind Villaviciosa, un orășel cu 15.000 de locuitori, ruta se despică în două variante: Camino Primitivo, având ascensiunea cea mai serioasă și fiind considerat cel mai dificil și Camino del Norte, continuarea drumului pe coasta nordică, nu considerabil mai ușoară. Există și varianta „coborârii” (și pun ghilimele pentru că e vorba de coborâre doar pe hartă) către Oviedo și apoi întoarcerea pe drumul inițial. Dacă se întreba cineva ce am ales eu, cred că e evident că este vorba despre o variantă proprie: urma să merg în nord până la Gijon, apoi să cobor spre Oviedo și să urc la loc. La fel de evident este însă că am renunțat la ideea asta creață când mi-am dat seama cât de prost stau cu timpul, așa că, din păcate, Oviedo a fost tăiat de pe listă.

Los Picos de Europa

Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (4): în Asturia am șezut și-am plâns”

Camino de Santiago pe bicicletă (3): Cantabria – ospitalitate și Mar Cantabrica

În Cantabria, a doua dintre cele patru regiuni străbătute de Camino del Norte, drumul străbate aproape exclusiv coasta Oceanul Atlantic. Rar se întâmplă să mergi mai mult de o oră fără să vezi apa, lucru benefic pentru mine, fiindcă frumusețea mării îmi transmite mereu iluzia nemuririi și a invincibilității. Iar aici cred că a reprezentat un important factor care m-a făcut să merg mai departe.

La fel ca Țara Bascilor din capitolul anterior, cel fără de dinți, Cantabria a fost și ea o forță navală foarte importantă. Arhitectura lor este influențată de indienii întorși în Spania după periplul prin America, iar peisajul este de asemenea covârșitor, având Mar Cantabrica (așa cum își numesc ei partea maritimă) în dreapta și Cordillera Cantabrica, munții, în stânga.

Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (3): Cantabria – ospitalitate și Mar Cantabrica”

Camino de Santiago pe bicicletă (2): În Țara Bascilor mi-am lăsat dinții

This is the beginning of a beautiful friendship

Când spun Țara Bascilor, mulți se gândesc la organizația separatistă ETA și la naționalismul lor dus la extrem. Departe de mine să fiu fan al acestor idei, dar, în același timp, frumusețea covârșitoare a Golfului Biscaya, verdele năucitor, împletirea peisajului marin cu cel rural și cu aerul montan, toate astea m-au făcut să le dau dreptate absolută tuturor celor care spuneau că asta este cea mai spectaculoasă parte din Camino del Norte. Cât despre oameni, cel puțin cei pe care i-am cunoscut, sunt foarte ospitalieri și veseli, își trăiesc viața și au simțul umorului.

Limba lor e absolut imposibilă. Nu seamănă cu spaniola și nici cu vreo altă limbă și, dacă din spaniolă mai reușesc să prind ideile, aici șansele sunt ceva mai mici decât să nu câștige PSD alegerile în Teleorman Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (2): În Țara Bascilor mi-am lăsat dinții”

Camino de Santiago pe bicicletă (1): Începutul. Ce caut eu aici?

“If you want to make God laugh, tell him about your plans.” Woody Allen

Camino de Santiago se afla de mai multă vreme printre planurile mele de viitor. Era bine pus la păstrare acolo undeva, într-un sertar puțin prăfuit și cu mânerul rupt. Da, o să fac și eu cândva drumul spre mormântul Sfântului Apostol Iacob de la Santiago de Compostela. Până într-o zi când, bântuind prin desișurile internetului, dau de băieții ăștia.

Cum de nu m-am gândit până acum?! Aș fi avut nevoie cam de o lună de concediu ca să îl fac pe jos, cum se obișnuiește. Cu bicicleta însă… totul era posibil! Câteva minute mai târziu, chiote și țopăituri prin cameră. Probabil singura idee bună care mi-a venit în ultima vreme. Gata, vacanța de vară e ca și aranjată. Am început să studiez îndeaproape problema și, dintre mai multe rute posibile de existența cărora nu aveam nicio idee până atunci, am ales-o pe cea din nord. Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (1): Începutul. Ce caut eu aici?”