Cea mai veche amintire a mea legată de Vama Veche se pierde pe undeva prin anii ’90. Mergeam în fiecare an cu familia și cu o gașcă numeroasă la 2 Mai. Ajungeam, din când în când, și până în Vamă. Ne-am cunoscut cu adevărat însă în 2001. 2001, anul în care Florin Chilian a devenit, din băiatul care îi căra sculele lui Vali Sterian, un cântăreț foarte la modă. Pe plajă, din boxele unei terase apărate de soare de câteva umbrele galbene pe care scria Bergenbier, răsuna fără oprire primul său album: Iubi – Interfață la realitate. Nu puteam să îl suport. Acum sunt nostalgic. Se întâmplă uneori să îl mai ascult.
În afară de terasa cu Bergenbier, mai existau Bibi și poate încă vreo două sau trei. Umbreluțe nu erau, trebuia să venim noi cu ele de la București. Pe locul unde acum lumea stă la coadă la clătite sau își cumpără bere din supermarket, câțiva măgari pășteau neabătuți. Seara, pe plajă, în afară de acel Iubi, se auzeau doar valurile. Aveam 13 ani, părul scurt, turnurile gemene erau încă în picioare în New York, iar Iliescu fusese ales, din nou, președintele României. Continue reading “Vama nu mai e ce-a fost. Cine mai este, să arunce primul piatra.”
Cu lampa arsă 