Camino de Santiago pe bicicletă (2): În Țara Bascilor mi-am lăsat dinții

This is the beginning of a beautiful friendship

Când spun Țara Bascilor, mulți se gândesc la organizația separatistă ETA și la naționalismul lor dus la extrem. Departe de mine să fiu fan al acestor idei, dar, în același timp, frumusețea covârșitoare a Golfului Biscaya, verdele năucitor, împletirea peisajului marin cu cel rural și cu aerul montan, toate astea m-au făcut să le dau dreptate absolută tuturor celor care spuneau că asta este cea mai spectaculoasă parte din Camino del Norte. Cât despre oameni, cel puțin cei pe care i-am cunoscut, sunt foarte ospitalieri și veseli, își trăiesc viața și au simțul umorului.

Limba lor e absolut imposibilă. Nu seamănă cu spaniola și nici cu vreo altă limbă și, dacă din spaniolă mai reușesc să prind ideile, aici șansele sunt ceva mai mici decât să nu câștige PSD alegerile în Teleorman  Read More

Camino de Santiago pe bicicletă (1): Începutul. Ce caut eu aici?

“If you want to make God laugh, tell him about your plans.” Woody Allen

Camino de Santiago se afla de mai multă vreme printre planurile mele de viitor. Era bine pus la păstrare acolo undeva, într-un sertar puțin prăfuit și cu mânerul rupt. Da, o să fac și eu cândva drumul spre mormântul Sfântului Apostol Iacob de la Santiago de Compostela. Până într-o zi când, bântuind prin desișurile internetului, dau de băieții ăștia.

Cum de nu m-am gândit până acum?! Aș fi avut nevoie cam de o lună de concediu ca să îl fac pe jos, cum se obișnuiește. Cu bicicleta însă… totul era posibil! Câteva minute mai târziu, chiote și țopăituri prin cameră. Probabil singura idee bună care mi-a venit în ultima vreme. Gata, vacanța de vară e ca și aranjată. Am început să studiez îndeaproape problema și, dintre mai multe rute posibile de existența cărora nu aveam nicio idee până atunci, am ales-o pe cea din nord. Read More

Cea mai tare cursă de care nimeni nu a auzit

Motto: „Asta nu e o cursă unul împotriva altuia, e o cursă noi cu noi.”

A început la o bere, în jurul unei mese, la fel ca multe alte povești frumoase. O zi obișnuită de luni (la fel ca multe alte zile de luni). Patru alergători și o așa-și-așa alergătoare ne adunaserăm acolo să schimbăm impresii după o piesă de teatru, însă discuția a dus spre organizarea unui concurs de alergare la… Dărmănești. Ideea părea atât de stupidă, că ne-a entuziasmat pe toți la maximum.

A doua zi însă, discutând fără respectiva bere în față, ne-am dat seama că nu o gândiserăm prea mult. Și aici mă refer la faptul că… de ce să organizăm un banal semimaraton când putem să o mai lungim puțin? Run 60+ or die! De aici, totul e poveste. Read More