Am scris prima dată pe un blog în 2010. Vreme a trecut și vreme a venit de atunci, păreri s-au mai schimbat, lucruri s-au mai învățat. Tot în anul de grație 2010, dar puțin mai târziu, am fondat împreună cu prietenul Tibi, Povești despre munte. Site cu mare potențial, dar, cum se spune, născut talent și mort speranță. În ambele cazuri, articolele s-au tot rărit până au dispărut cu desăvârșire.
De ce vreau să scriu din nou?
Sunt mai multe motive. În ordine aleatorie, iată-le:
De ce Cu lampa arsă?
Pentru că mai toate lucrurile din viața asta ce merită povestite se întâmplă atunci când îți filează un bec.
Despre ce scriu?
Cu riscul de a nu avea chiar un public țintă (da’ chiar, la ce-mi trebe’ mie public?), nu este doar un blog de călătorii, așa cum se voia inițial. Este vorba despre frumusețea uitată a vieții, despre pasiuni și nebunii, idei, întâmplări, oameni, filosfii de doi sau mai mulți bani. E posibil să găsești și rânduri despre alergare sau biciclete, cărți, teatru, filme (românești sau ne-românești, cu ciorbă sau fără ciorbă), muzici și faze. Și chiar ficțiune.