Camino de Santiago pe bicicletă (5): Galicia și finalul

Galicia este ultima regiune străbătută de El Camino del Norte. Este, totodată, depopulată și tristă. Este, așa cum foarte bine a descris-o Adrian Georgescu, „ca o povestire a lui Borges sau ca un fado”. Am întâlnit multe clădiri în paragină, iar tinerii pare că și-au luat de mult tălpășița de acolo. Ceea ce e însă cel mai trist, dacă mă întrebi pe mine, e că pe podul de la Ribadeo, unde treci din Asturia în Galicia, e ultima dată când vezi oceanul. Iar eu și marea, știți, avem o relație specială. Din cauza asta, pentru că drumul merge spre Spania continentală, vremea devine simțitor mai caldă. Fiind august, chiar deranjant de caldă. Spre final, mă simțeam ca un beduin orbecăind prin deșert.

Ziua 10: Vilela – Baamonde

Privind acum înapoi, nu prea pot să pricep ce a fost în capul meu înainte de „accidentul” care mi-a dat peste cap planurile, de credeam că o să termin Galicia într-o zi și un pic. Mai ales pe căldurile alea, mai ales că aveam în spate nouă zile de pedalat, mai ales că… era mult prea mult! Odată revizuită situația, mi-am propus ajung la Baamonde, locul de unde ar mai fi fix 100 km până la Santiago de Compostela.

IMG_20170815_110321.jpg

Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (5): Galicia și finalul”

Jurnalul hoinarului peruvian (2) – Anzii Cordilieri, cu gura larg căscată

Cu vârfurile sale de peste 6000 m, veșnic înzăpezite, Cordillera Blanca este cel mai înalt lanț muntos din lume după Himalaya. Face parte din Anzii Cordilieri, iar cel mai înalt vârf, Huascaran (6768 m), a avut onoarea și privilegiul (cum ar spune domnul Minculescu pe albumul Athenaeum, anul 2001) să fie pozat de către mine acum o lună și jumătate. Ok, ok, eu am avut privilegiul.

Anzii nu se aflau de la început bătuți în cuie pe lista mea pentru Peru (așa cum am observat că nu sunt nici în multe tururi „clasice”). Asta poate și pentru că, față de Lima, Huaraz (orașul unde se cazează majoritatea turiștilor și din apropierea căruia pornesc majoritatea traseelor) se află într-o parte, iar toate celelate obiective importante, în cealaltă. Așadar, a trebuit să iau un autobuz Lima-Huaraz, iar apoi să mă întorc în Lima ca să pot pleca spre Paracas. În mod clar voiam un trek de cel puțin două zile (asta în afară de Machu Picchu), iar canionul Colca era mult mai în drum. Dar Anzii… Anzii! N-a fost nevoie să mă uit la prea multe poze ca să decid, în cele din urmă, că e total ieșit din discuție să mă duc în Peru și să nu ajung acolo.

IMG_20180525_115052.jpg

Continue reading “Jurnalul hoinarului peruvian (2) – Anzii Cordilieri, cu gura larg căscată”

Jurnalul hoinarului peruvian (1) – Lima, orașul regilor

Aventura peruviană a început, de fapt, într-o seară ploioasă de decembrie. Scrollam plictisit printre zecile de pagini cu oferte către Thailanda, Maroc, Italia, Spania, Mexic și lista poate continua până la… Peru! În momentul ăla am simțit cum mi se urcă inima în gât. Nu mai era nimic de amânat. Am dat rapid un search pe Google în căutarea celei mai potrivite perioade, am făcut un calcul meschin astfel încât să includ 1 iunie și Rusaliile și am procedat așa cum fac cu fiecare lucru pe care mi-l doresc din străfundul inimii: două ore mai târziu aveam în inbox biletele pentru zborul Londra-Lima, 23 mai 2018.

Orașul Regilor

Lima este capitală peruviană din 1535, atunci când conquiztadorul spaniol Francisco Pizarro l-a mătrășit pe ultimul împărat incaș, Atahualpa, iar Imperiul Incaș a fost colonizat. Deși, privind din afară, părerea unanim acceptată este că toată chestia asta a fost o mare blestemăție (și, desigur, avem destule argumente să spunem că acest mare imperiu nu merita pur și simplu să dispară), se pare că localnicii îi poartă un mare respect fondatorului actualului stat. Sunt convins că au ajuns cel puțin la fel de creștini ca noi (am văzut chipul lui Isus peste tot, prin localuri, magazine, wallpaper-uri de telefoane etc.). Nu în ultimul rând, găsesc arhitectura lăsată în urmă de spanioli absolut impresionantă.
Continue reading “Jurnalul hoinarului peruvian (1) – Lima, orașul regilor”

Camino de Santiago pe bicicletă (4): în Asturia am șezut și-am plâns

“Everything will be okay in the end. If it’s not, it’s not the end.” John Lennon

Asturia este a treia regiune autonomă străbătută de Camino de Santiago. Drumul către Santiago de Compostela este străjuit de Parcul Național Los Picos de Europa (adică vârfurile Europei) în partea stângă și același golf Biscaya, de o frumusețe răpitoare, pe partea dreaptă.

Depășind Villaviciosa, un orășel cu 15.000 de locuitori, ruta se despică în două variante: Camino Primitivo, având ascensiunea cea mai serioasă și fiind considerat cel mai dificil și Camino del Norte, continuarea drumului pe coasta nordică, nu considerabil mai ușoară. Există și varianta „coborârii” (și pun ghilimele pentru că e vorba de coborâre doar pe hartă) către Oviedo și apoi întoarcerea pe drumul inițial. Dacă se întreba cineva ce am ales eu, cred că e evident că este vorba despre o variantă proprie: urma să merg în nord până la Gijon, apoi să cobor spre Oviedo și să urc la loc. La fel de evident este însă că am renunțat la ideea asta creață când mi-am dat seama cât de prost stau cu timpul, așa că, din păcate, Oviedo a fost tăiat de pe listă.

IMG_20170811_090723.jpg

Los Picos de Europa

Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (4): în Asturia am șezut și-am plâns”

Camino de Santiago pe bicicletă (3): Cantabria – ospitalitate și Mar Cantabrica

În Cantabria, a doua dintre cele patru regiuni străbătute de Camino del Norte, drumul străbate aproape exclusiv coasta Oceanul Atlantic. Rar se întâmplă să mergi mai mult de o oră fără să vezi apa, lucru benefic pentru mine, fiindcă frumusețea mării îmi transmite mereu iluzia nemuririi și a invincibilității. Iar aici cred că a reprezentat un important factor care m-a făcut să merg mai departe.

La fel ca Țara Bascilor din capitolul anterior, cel fără de dinți, Cantabria a fost și ea o forță navală foarte importantă. Arhitectura lor este influențată de indienii întorși în Spania după periplul prin America, iar peisajul este de asemenea covârșitor, având Mar Cantabrica (așa cum își numesc ei partea maritimă) în dreapta și Cordillera Cantabrica, munții, în stânga.

IMG_20170809_131615.jpg

Continue reading “Camino de Santiago pe bicicletă (3): Cantabria – ospitalitate și Mar Cantabrica”