Camino de Santiago pe bicicletă (1): Începutul. Ce caut eu aici?

“If you want to make God laugh, tell him about your plans.” Woody Allen

Camino de Santiago se afla de mai multă vreme printre planurile mele de viitor. Era bine pus la păstrare acolo undeva, într-un sertar puțin prăfuit și cu mânerul rupt. Da, o să fac și eu cândva drumul spre mormântul Sfântului Apostol Iacob de la Santiago de Compostela. Până într-o zi când, bântuind prin desișurile internetului, dau de băieții ăștia.

Cum de nu m-am gândit până acum?! Aș fi avut nevoie cam de o lună de concediu ca să îl fac pe jos, cum se obișnuiește. Cu bicicleta însă… totul era posibil! Câteva minute mai târziu, chiote și țopăituri prin cameră. Probabil singura idee bună care mi-a venit în ultima vreme. Gata, vacanța de vară e ca și aranjată. Am început să studiez îndeaproape problema și, dintre mai multe rute posibile de existența cărora nu aveam nicio idee până atunci, am ales-o pe cea din nord.

Se pare că primul care a parcurs drumul a fost Aflonso al II-lea, regele Asturiei, în secolul IX. Mai târziu, în Evul Mediu, El Camino Frances (sau drumul francez, cel mai cunoscut camino) devenind tot mai periculos din cauza invaziei maurilor, ruta s-a mutat spre nord, Camino del Norte oferind astfel pelerinilor o cale mai sigură.

Drumul străbate aproape tot nordul Spaniei, de la granița cu Franța până la catedrala unde se află rămășițele Sfântului. Teoretic, traseul măsoară 825 km. Practic, depinde cine îl face (și o să vedeți și de ce, haha). Bineînțeles că în zilele noastre nu mai e vorba de nicio invazie maură și Camino Frances și-a recâștigat popularitatea. Poate chiar a câștigat prea multă popularitate, unul dintre motivele pentru care am ales nordul fiind faptul că e mai puțin aglomerat. Ce m-a atras cel mai mult e Oceanul Atlantic (se merge în mare parte pe coastă), dar și munții, verdele năucitor și peisajele care efectiv te lasă fără respirație. Pe oricine ai întreba, Camino del Norte este cel mai frumos dintre drumuri, dar și cel mai greu.

De ce?

Nu aș putea spune că motivul e unul pur religios. Ba nu, hai să nici nu spunem cuvântul religios. Lumea o să se gândească iar la popi corupți, pedofilie, Catedrala Mântuirii Neamului și altele și o dăm în bălării de la început. Să zicem spiritual. Deci ar fi o combinație între asta, aventură, călătorie, regăsire, berea și fructele de mare de pe plajele Oceanului Atlantic.

Planul

Bun. Acestea fiind spuse, am luat biletele de avion, mi-am schițat traseul pe Bikemap, am citit ce era de citit și gata planul de bătaie. Văzusem eu că băieții ăia de care ziceam mai sus nu prea făceau mai mult de 60 km pe zi, da’ eu aveam la dispoziție doar două săptămâni în care voiam să mai văd și Madridul puțin, iar la sfârșit să am vreo două zile de odihnă în Porto. Și dacă tot o facem până la capăt, hai până în Porto cu bicicleta. Facem și noi peste 1000, să știm o treabă, sau ce mama naibii? Și când spun „noi”, mă refer doar la mine, pentru că am ținut să plec singur la drum (bine, nu că s-ar mai fi băgat cineva). Și de ce să îmi pun eu coburi pe bicicletă, când pot să merg cu rucsacul în spate? Îmi iau doar strictul necesar, câteva haine pe care le spăl acolo, periuța de dinți, deodorantul și ce mai am nevoie pentru drum. E foarte posibil să fi fost singurul biciclist de pe Camino care a tratat în felul ăsta problema bagajelor, decizie care s-a dovedit a fi destul de nefericită.

IMG_20170804_001206.jpg

Deci ar fi cam 100 km cu 1000 m diferență de nivel pe zi. Nu e ușor, dar se face. A venit și august, m-am văzut în capitala Spaniei, cu bicicleta închiriată (din a doua încercare, pentru că la prima sărea lanțul de fiecare dată când schimbai viteza), gata de drum.

De ce am închiriat? În primul rând, mi-a fost frică să îmi sui bicicleta în avion pentru că am tot auzit povești despre cum le trântesc ăia și te trezești cu o roată descentrată, ghidonul îndoit etc. Pe de altă parte, nici măcar nu costa mai puțin să fac asta. Închiriatul a fost 70 de euro pe două săptămâni, ceea ce mi se pare chiar puțin, însă nu îi recomand neapărat pe băieți. O să vedeți în capitolele următoare de ce.

Ziua 1: Irun – San Sebastian

Duminică dimineața, ora 7, autogara din Madrid. După îndelungi căutări, singurul mod sigur de a-mi transporta tovarășul de suferință era în cala autocarului. Teoretic mergea și cu trenul, dar, ca să citez aproximativ din site-ul Renfe (căile feroviare spaniole): „în principiu este permis echipamentul sportiv, cu excepția cazurilor în care trenul este prea aglomerat”. Deci dacă am ghinion, rămân pe peron. Și cum știam deja că mă așteaptă destule chestii neprevăzute în excursia asta, în mod clar nu mai aveam nevoie de încă una.

Cele șase ore de drum până în nord au fost foarte binevenite pentru că am reușit să mai pun la punct ultimele detalii, să trimit câteva email-uri și mesaje și să mai citesc puțin despre San Sebastian. Ca să fiu sincer, mă entuziasma la maximum această fostă Capitală Culturală Europeană și abia așteptam să pun piciorul acolo. Din motivul ăsta, dar și pentru că oricum era deja ora 15:00 când am ajuns în Irun, decretasem că prima zi va fi zi scurtă: doar 30 km, de încălzire. Daaaaaar…! Cei treizeci nu au fost chiar trezeci și, știți voi, socoteala de acasă…

IMG_20170806_153037.jpg

Primul selfie și una dintre ultimele poze cu mine permițându-mi să zâmbesc. De ce? Veți afla în capitolul următor, bineînțeles.

Ce m-a surprins plăcut de la început e ceva ce aveam să întâlnesc pe tot parcursul drumului de aici încolo: căldura și ospitalitatea oamenilor, modul în care insistă să te ajute, deși majoritatea nu au idee ce e aia limba engleză, iar eu spaniolă nici atât. În prealabil cercetasem și căutasem sârguincios pe hartă locul de unde se procură pașapoartele (pașaportul de Camino e un fel de carnețel în care primești câte o ștampilă în fiecare loc în care înnoptezi, un fel de atestat pe baza căruia îți dau și diploma la sfârșit). Bine, nu mă interesa pe mine atât de mult diploma, în orice caz nu cel mai mult, dar orișicât, mi se părea o chestie destul de drăguță. Gata, închei paranteza că apoi vă plictisiți și nu mai citiți. Am găsit informații contradictorii și, drept urmare, am sfârșit cu bicicleta în mijlocul străzii, uitându-mă ca mâța în calendar. Ei, oamenii au venit la mine și m-au întrebat ce caut, dacă pot să mă ajute. S-au descurcat cumva, într-un final, cu ajutorul sportului datului din mâini, dar și al neprețuitei invenții care este GPS-ul, iar eu am ajuns unde trebuia.

Cu toate actele în regulă acum, dă-i și urcă. Drept să spun, nu aveam eu cea mai bună condiție fizică din toate timpurile, mă cam îngrășasem și o lăsasem mai moale cu sportul în ultima vreme, dar, băi nene, și drumul ăsta… Urca și urca și urca de ajungeai să te întrebi dacă o să mai și cobori la un moment dat și dacă nu cumva o să ajungi la Sfântul Petru în loc de Sfântul Iacob. Și oricât mă documentasem și mă pregătisem înainte, ăsta era abia începutul, habar nu aveam ce avea să urmeze. Am luat-o pe arătură de vreo două ori, am ajuns prin bălării, apoi în sfârșit într-un vârf. De acolo, coborâre pe șosea. Viață, nene! De asta aveam nevoie!

IMG_20170806_173551.jpg

Atmosferă întâlnită deseori pe Camino del Norte

Viața ca viața, dar după câțiva kilometri de glorie, cu pletele în vânt și entuziasm maxim, mă uit pe hartă și observ că eram pe arătură. Dar complet pe arătură de data asta. Bă, asta e, eu sus nu mă mai întorc, mă reîntâlnesc eu cu drumul cumva. Și dă-i cu încredere la vale, ajung pe undeva printre curțile oamenilor, pe niște scări care făceau totuși parte din traseu, dar evident că nu din traseul pentru bicicliști.

În fine, am ajuns într-un orășel foarte fain, care s-a dovedit a fi Pasaia, nu San Sebastian (sau Donostia, așa cum îl numesc bascii), spre disperarea mea. Hai să vedem cum trecem apa, bineînțeles că trebuie ocolit, nu mai am baterie la telefon, ce naiba fac, ce caut aici, unde trebuie să ajung? M-am văzut într-un final și la albergue-ul din San Sebastian, dar nu mi-a servit la nimic. Era ocupat integral. La fel și celelalte. Albergue de peregrinos sunt un fel de hosteluri în care sunt cazați pelerinii. Prețurile variază în general între 5 și 12 euro pe noapte, dar există și unele care funcționează doar pe bază de donații.

IMG_20170806_193604.jpg

Singura variantă era să scot tableta și să vedem ce găsesc pe booking, căci nici prin gând nu îmi trecea să îmi pun sacul de dormit pe plajă după o asemenea zi. 37 de euro cea mai ieftină variantă, cu încă trei persoane în cameră și baie pe hol. Bine, mă, 37 de euro, doar să am și eu unde îmi pune capul! Fata de la recepție s-a arătat foarte dornică să mă ajute și, în plus, cred că a fost singurul om întâlnit în 10 zile care vorbea perfect engleza. Numai că, după ce a dat câteva telefoane și a sunat la câteva uși, m-a anunțat cu tristețe că nu poate să îmi țină bicicleta sus. Așa că las-o tu jos, nelegată, că nu aveam de ce să o leg, că aici oricum intră doar turiștii și e ok. Din fericire, chiar a fost ok.

Cât despre planul meu cu vizitatul orașului, vezi să nu. Se făcuse deja în jur de 9 seara, chef nu mai aveam și singura chestie pe care am apucat să o mai fac a fost o plimbare pe dig cu două nectarine. Ca să nu mai spun de planul meu general, că aveam impresia că e un dezastru, că nici măcar a doua zi nu o să ajung unde mi-am propus, ce să mai vorbim de Santiago de Compostela. Ce naiba a fost în capul meu? Adevărul e că o cam dădusem în bară. Și, ca să vă dați seama de dimensiunile dezastrului pe care îl prevedeam, nici măcar o bere nu am mai băut în seara aia. Prima mea seară pe Camino de Santiago.

Dar, ca să închei clișeistic primul capitol, viața are suișuri și coborâșuri. Iar pe Camino del Norte am simțit asta mai mult decât oriunde altundeva, la propriu și la figurat.

IMG_20170806_185121.jpg

San Sebastian, Pasaia și Lazo văzute de sus

Urmarea, aici.

3 Comments on “Camino de Santiago pe bicicletă (1): Începutul. Ce caut eu aici?

  1. Pingback: Camino de Santiago pe bicicletă (2): În Țara Bascilor mi-am lăsat dinții – Cu lampa arsă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: