Motto: „Asta nu e o cursă unul împotriva altuia, e o cursă noi cu noi.”
A început la o bere, în jurul unei mese, la fel ca multe alte povești frumoase. O zi obișnuită de luni (la fel ca multe alte zile de luni). Patru alergători și o așa-și-așa alergătoare ne adunaserăm acolo să schimbăm impresii după o piesă de teatru, însă discuția a dus spre organizarea unui concurs de alergare la… Dărmănești. Ideea părea atât de stupidă, că ne-a entuziasmat pe toți la maximum.
A doua zi însă, discutând fără respectiva bere în față, ne-am dat seama că nu o gândiserăm prea mult. Și aici mă refer la faptul că… de ce să organizăm un banal semimaraton când putem să o mai lungim puțin? Run 60+ or die! De aici, totul e poveste.
„Băi, da’ îl facem!” a fost un fel de refren până s-a dovedit clar că niciunul nu avea de gând să se retragă. Am început să stabilim detaliile, am făcut ședințe, ture de recunoaștere, am marcat traseul (deși marcaje mai lipseau câteva pe ici pe colo, în punctele esențiale), ne-am bătut cap în cap ideile fixe (dar fără sânge pe bec și am rămas prieteni), iar într-un final ne-am trezit că e 16 martie, o zi înainte cursei, că o mână mare de oameni frumoși a venit cu noi, înghesuindu-se cu sacii de dormit în două case, primiți de către cele mai ospitaliere și dedicate gazde, ca să ne susțină pe noi.
A fost o cursă despre care nici nu știu ce să spun că n-a avut.
Sincer să fiu, nu alergasem în viața mea mai mult de un maraton până weekend-ul trecut. M-am antrenat și am vrut mult să fiu în formă maximă, dar nu cred că de-aia m-am surprins după kilometrul 50 încă fugind cu poftă. Cred că asta s-a întâmplat datorită atmosferei, a oamenilor care au fost cu noi, a fugitului de nebuni pe coclauri și a frumuseții evenimentului. Concursul ăsta a fost făcut de la cap la coadă cu suflet.
P.S.: De ce am vrut să încep blogul cu postarea asta? Nu era în plan, dar ne-a lăsat tuturor o impresie atât de plăcută, că am simțit că nu am cum să nu îi fac și o cronică. În al doilea rând, am tot postat pe Facebook până acum, fără să se înțeleagă prea bine despre ce e vorba. Ei, uite, asta a fost.
P.P.S.: Nu era o glumă, chiar am avut sponsori. Banii strânși s-au dus către niciodatasingur.ro. Le mulțumim încă o dată celor care au participat!
P.P.P.S.: Pentru cicicitate, l-am auzit de curând pe domnul Marcel Iureș spunând că toate lucrurile care ajung să țină se discută la un șpriț, la o masă. Și despre asta e vorba până la urmă.
Si cine zici ca a luat lada de bere?
LikeLike
Alex a luat-o, avea cotă 1 la pariuri.
LikeLiked by 1 person